Cum poate securitatea Zero-Trust Preveni atacurile ransomware?

Transformarea digitală și schimbările în modelele de lucru au schimbat drastic securitatea cibernetică. Angajații trebuie să lucreze de la distanță și să acceseze date din afara rețelei corporative. Aceleași date sunt partajate și cu colaboratorii externi, cum ar fi partenerii și furnizorii.

Procesul de trecere a datelor de la un model on-premises la un mediu hibrid este adesea o momeală profitabilă pentru atacatori pentru a exploata și a compromite securitatea întregii rețele.

Astăzi, organizațiile au nevoie de un model de securitate care se poate adapta la complexitățile mediilor de lucru post-pandemie și a forței de muncă de la distanță. Această nouă abordare trebuie să poată proteja dispozitivele, aplicațiile și datele, indiferent de locația lor. Acest lucru este posibil prin adoptarea unui model de securitate Zero-Trust.

Deci, care este modelul de securitate Zero-Trust? Să aflăm cu Quantrimang.com prin următorul articol!.

Ce este modelul de securitate Zero-Trust?

Modelul tradițional de securitate a rețelei are încredere în orice utilizator și dispozitiv din rețea. Problema inerentă a acestei abordări este că, odată ce infractorii cibernetici obțin acces la rețea, se pot mișca liber prin sistemele interne, fără prea multă rezistență.

Pe de altă parte, arhitectura de securitate Zero-Trust vede pe toată lumea și totul ca fiind ostil. Termenul „Zero-Trust” a fost inventat pentru prima dată în 2010 de John Kindervag - un analist la Forrester Research - și este construit pe principiul de bază de a nu avea încredere în nimeni și de a verifica întotdeauna totul.

Modelul Zero-Trust necesită verificarea strictă a identității tuturor utilizatorilor și dispozitivelor înainte de a le acorda acces la resurse, indiferent dacă aceștia sunt în rețea sau în afara rețelei.

Principiile cadrului Zero-Trust

Zero-Trust este o strategie prin care administratorii de rețea pot construi un ecosistem de securitate

Modelul de securitate Zero-Trust nu este o singură tehnologie sau soluție. În schimb, aceasta este o strategie prin care administratorii de rețea pot construi un ecosistem de securitate. Mai jos sunt câteva principii ale arhitecturii de securitate Zero-Trust.

1. Verificare continuă

Modelul Zero-Trust presupune că există vectori de atac atât în ​​interiorul cât și în afara rețelei. Prin urmare, niciun utilizator sau dispozitiv nu ar trebui să aibă automat încredere și să i se acorde acces la date și aplicații sensibile. Acest model verifică în mod continuu identitatea, privilegiile și securitatea utilizatorilor și dispozitivelor. Pe măsură ce nivelurile de risc se schimbă, latența conexiunii obligă utilizatorii și dispozitivele să-și verifice din nou identitățile.

2. Micro-segmentare

Micro-segmentarea este practica de a împărți perimetrele de securitate în segmente sau regiuni mai mici. Acest lucru ajută la menținerea accesului separat la părți separate ale rețelei. De exemplu, un utilizator sau un program cu acces la o zonă nu va putea accesa o altă zonă fără autorizarea corespunzătoare.

Micro-segmentarea ajută la limitarea mișcării atacatorilor odată ce aceștia obțin acces la rețea. Acest lucru reduce foarte mult puterea atacului deoarece fiecare segment al rețelei necesită o autorizare separată.

3. Principiul celui mai mic privilegiu

Principiul privilegiului minim se bazează pe acordarea utilizatorilor doar suficient de acces necesar pentru un caz de utilizare sau operație. Aceasta înseamnă că unui anumit cont de utilizator sau dispozitiv i se va acorda acces doar pentru un caz de utilizare și nimic altceva.

Administratorii de rețea trebuie să fie atenți atunci când acordă acces utilizatorilor sau aplicațiilor și nu uitați să revoce acele privilegii atunci când accesul nu mai este necesar.

O politică de acces cu cel mai mic privilegiu minimizează expunerea utilizatorilor la părți sensibile ale rețelei, reducând astfel efectele atacurilor.

4. Securitatea punctului final

Pe lângă accesul cu cel mai mic privilegiu, modelul Zero-Trust ia și măsuri pentru a proteja dispozitivele utilizatorilor finali împotriva riscurilor de securitate. Toate dispozitivele terminale sunt monitorizate continuu pentru activități rău intenționate, programe malware sau solicitări de acces la rețea inițiate de la un terminal compromis.

Beneficiile implementării unui model de securitate Zero-Trust

Zero-Trust rezolvă o serie de probleme care apar adesea cu modelele tradiționale de securitate

Zero-Trust rezolvă o serie de probleme care apar adesea cu modelele tradiționale de securitate. Unele dintre beneficiile acestui cadru pentru securitatea cibernetică includ:

1. Protecție împotriva amenințărilor interne și externe

Zero-Trust tratează toți utilizatorii și mașinile ca fiind ostili. Detectează amenințările care provin din afara rețelei, precum și amenințările interne care sunt greu de detectat.

2. Reduceți riscul de filtrare a datelor

Datorită segmentării rețelei, accesul la diferite zone de rețea este strict controlat într-un model Zero-Trust. Acest lucru minimizează riscul ca informațiile sensibile să fie mutate din organizație.

3. Asigurați-vă siguranța forței de muncă de la distanță

Trecerea rapidă către aplicațiile cloud a deschis calea pentru mediile de lucru la distanță. Angajații pot colabora și accesa resursele rețelei de oriunde, folosind orice dispozitiv. Soluțiile de securitate endpoint ajută la menținerea în siguranță a unei astfel de forțe de muncă distribuite.

4. O investiție bună pentru a preveni pierderea datelor

Având în vedere cât de costisitoare pot fi încălcările de date, implementarea unei abordări de securitate Zero-Trust ar trebui considerată o investiție excelentă pentru combaterea atacurilor cibernetice. Orice bani cheltuiți pentru prevenirea pierderii și furtului de date sunt bani bine cheltuiți.